În “Nebun de fericire”, Jenny Lawson, jurnalistă, autoare și blogger vorbește cu umor, autoironie despre diferite episoade din viața sa, abordând într-o manieră sinceră un subiect care în viața reală se dovedește deseori a fi unul tabu: depresia și alte afecțiuni psihice.

Prima treime a acestei cărți m-a entuziasmat prin abordarea deschisă, tonul reconfortant al unei persoane care renunță la masca normalității și are curajul de a se deschide în fața cititorilor săi pentru a-și face vocea auzită, a transmite un mesaj pozitiv și a-i inspira pe cei care se luptă cu depresia, anxietea sau alți demoni.

“Vreau ca această carte să ajute persoanele cu boli mintale, precum și pe cele care au prieteni sau rude care suferă de astfel de afecțiuni. Vreau să arăt lumii că a fi “ușor sărit de pe fix”, vorba bunicii, are și anumite avantaje. Vreau ca fiica mea să înțeleagă ce e în neregulă cu mine si ce e OK la mine. Vreau să ofer speranță. Vreau să invăț lumea să cânte în armonie, dar fără să vând produse Coca-Cola.”

Începutul acestei cărți a fost atât de promițător, încât, convinsă că acest volum va aduce doar bună dispoziție și inspirație, am achiziționat încă două exemplare pentru a le face cadou, impuls ce ar fi dispărut dacă aș fi așteptat să ajung la jumătatea cărții.

După debutul în forță, amestecul haotic de întâmplări, gânduri, concluzii de viață devine un pic obositor și lectura începe să aducă mai degrabă cu un random scroll pe FaceBook. Umorul începe să pară oarecum forțat, pe alocuri adolescentin. E ca și cum editorul a tras chiulul și a lăsat-o pe Jenny să îndruge verzi și uscate până spre sfârșitul cărții, când se pare că autoarea face un efort de a reveni la un mesaj concis, structurat și un ton natural.

Interesant e că și traducerea în română pare să urmeze traseul editorului american; după prima parte care e tradusă impecabil, destul de multe traduceri neglijente se strecoară și, din păcate, nu mă refer doar la subtilități sau paragrafe ce pot fi adaptate și redate intr-un mod ușor diferit. Spre exemplu, la pagina 141, aflam că: “La aeroportul nostru scrie că nu ai voie cu bulgări de zăpadă”. Este vorba, cum probabil majoritatea cititorilor pot deduce, despre globuri de zăpadă.

Fără să am acces la cifre sau statistici, tind să cred că o variantă mai scurtă a cărții, alcătuită doar din prima treime și ultimele zece pagini ar fi reprezentat un volum mult mai reușit, cu o rată de citire cap-coadă mai ridicată decăt cea curentă.
Cu toate acestea, consider că “Nebun de fericire”, acesta poate schimba perspectiva și poate inspira multe persoane care etichetează tulburările psihice ca fiind rușionase, reprobabile chiar.

“Uneori mergem prin soare împreună cu ceilalți. Alteori trăim subacvatic și ne luptăm și creștem.
Și alteori…
…alteori zburăm.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s