Hans Fallada este un scriitor de care nu auzisem pana in primavara acestui an, cand cei de la editura Art au reeditat in minunata serie Carti Cult romanul “Fiecare moare singur”. Coperta sa deosebita si titlul atat de sincer si indraznet mi-au atras atentia la un targ de carte de la care nu am putut pleaca fara aceasta fermecatoare editie. Au mai trecut cateva luni pana m-am apucat de ea, intrucat ma asteptam la mai bine de 700 de pagini de “doom and gloom”. Experienta a fost insa cu totul alta.
Publicata initial in 1947, pornind de la fapte reale, romanul spune povestea unor cetateni ai Berlinului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Personaje care incearca in felul lor unic sa opuna rezistenta sistemului nazist si sa faca fata interactiunilor si dialogurilor absurde, ce devin parte a realitatii lor zilnice sau, pur si simplu, sa evadeze din realitate. Tradusa in engleza si publicata pentru prima data in UK in 2009, la mai bine de 60 de ani de la prima sa aparitie, cartea s-a bucurat de un succes atipic pentru o carte atat de veche. Aparitia sa in top 50 al editurilor din UK la vremea acea nu e insa suprinzatoare.
Forta narativa a autorului este una aparte. Multe paragrafe creaza atmosfera filmelor din anii 40-50, acelea in care interventiile naratorului aduc un plus de valoare povestii, accentuand suspansul sau subliniand o perspectiva, care altfel ar fi putut ramane neobservata. Coperta se potriveste de minune acestei atmosfere “alb-negru”.
Titlul alternativ al romanului este “Singur in Berlin”, denumire aleasa de editura Polirom cand a publicat acest roman in 2012. Prefer titlul editiei publicate de editura Art; probabil ca fara nota usor dramatica a acestuia ar mai fi trecut cativa ani pana sa-l descopar pe Fallada.
Personaje ramase fara speranta, indivizi marunti ce capata putere intr-un sistem ce ofera autoritate celor usor de manipulat pentru a controla la randul lor, farmecul trist al unui oras surprins intr-o perioada plina de nelinisti, toate inchegate intr-o poveste atemporala din perspectiva naturii umane. O poveste captivanta, presarata pe alocuri cu umor negru, suspans si franturi de dialoguri absurde. Interesant ca, uneori, aceste dialoguri suna foarte familiar, rezonand intr-o oarecare masura cu discutiile pe care le avem in zilele noastre in anumite imprejurari: conversatii cu angajati ai diferitelor institutii, dialoguri pe casa scarii, dezbateri corporatiste etc.

Nu as fi crezut ca povestea unui cuplu simplu din Berlinul celui de-al doilea razboi mondial, poate fi atat de fascinanta. Istoria lor, a cartilor postale cu mesaje anti naziste raspandite prin Berlin ne vorbeste despre rezistenta, orori, limite umane, lasitate si curaj.
Ce am apreciat in mod deosebit la aceasta carte?
⦁ E o poveste bine spusa, care te captiveaza si iti ofera acele momente de placere simpla a lecturii; te poti afunda in poveste uitand de timp si de orice altceva, cum eu una rareori mai reusesc sa o fac cu usurinta asa cum o faceam in adolescenta, cand aceasta evadare era atat de la indemana.
⦁ Speranta in umanitate si valori. Dupa ce urmarim oameni ca “toti ceilalti: credeau ceea ce sperau”, personaje care se tarasec prin viata cu “prea putina speranta si credinta in suflet”, indivizi ce par “atat de stersi de parca ar fi fost compusi doar din praful din birou”, “figuranti anonimi ratacind prin vartejul imens si intunecat”, ultimul capitol debuteaza intr-un mod neastepat, ce insufla un optimism aparte, inspirand cititori ale altor timpuri:
“Dar nu cu moartea vrem sa incheiem aceasta carte, ale carei pagini sunt dedicate vietii, vietii invincibile, vietii care triumfa mereu asupra infamiei si lacrimilor, asupra suferintei si mortii”.
Pare atat de zadarnic totul uneori, dar indiferent de cat de nesemnificative sunt actiunile noastre marunte, e important sa incercam mereu sa facem o diferenta si sa nu ne uitam datoria civica, indatoririle morale.
Cat de minunat ar fi daca fiecare poveste de viata s-ar putea incheia asa.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s